Procedura de stabilire de către Comisia Europeană a cuantumurilor acestor impunități.

Comisia a detaliat posibilitatea aplicării de sancţiuni financiare unui stat membru care nu a executat o hotărâre de constatare a unei încălcări (introdusă prin Tratatul de la Maastricht) prin Comunicarea SEC(2005)1658, prezentată în continuare.

SEC(2005)1658

COMUNICAREA COMISIEI

Punerea în aplicare a articolului 228 (260 – versiune consolidată) din Tratatul CE

I. Introducere

Posibilitatea aplicării de sancţiuni financiare unui stat membru care nu a executat o hotărâre de constatare a unei încălcări a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht, care a modificat în acest sens fostul articol 171 din Tratatul CE, devenit acum articolul 228 CE, precum şi articolul 143 din Tratatul Euratom [1].

În 1996, Comisia a publicat o primă comunicare privind punerea în aplicare a acestei prevederi [2].
În 1997, a publicat o a doua comunicare care tratează, în special, metoda de calcul pentru penalităţile cu titlu cominatoriu [3].
În 2001, a adoptat o decizie internă privind definiţia coeficientului pentru durată aplicat pentru calculul acestei penalităţi [4].
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a pronunţat între timp trei hotărâri în temeiul articolului 228 [5].
Criteriile definite în comunicările din 1996 şi 1997 au fost confirmate de Curtea de Justiţie [6].

Prezenta comunicate înlocuieşte cele două comunicări din 1996 şi 1997. Aceasta preia în general elementele esenţiale din comunicările anterioare, ţinând cont şi de jurisprudenţa apărută între timp, în special în ceea ce priveşte plata sumei forfetare şi principiul proporţionalităţii.
De asemenea, actualizează metoda de calcul a sancţiunilor şi o adaptează la extinderea Uniunii.

………………………..

1 Orice referire făcută în prezenta comunicare la articolul 228 CE se aplică în egală măsură şi articolului 143 din Tratatul Euratom, conţinutul ambelor articole fiind identic.
2 JO C 242/6, 21 august 1996.
3 JO C 63/2, 28 februarie 1997.
4 A se vedea PV (2001)1517/2, 2 aprilie 2001 A se vedea mai jos la punctul 17.
5 Hotărârile în cauzele: 4 iulie 2000 C-387/97, Comisia/Grecia, Rec. 2000, p. I-5047; 23 noiembrie 2003, C-278/01, Comisia/Spania, Rec. 2003, p. I-14141 şi 12 iulie 2005 C-304/02, Comisia/Franţa (în prezent nepublicată).
6 A se vedea în special hotărârea din 4 iulie 2000 în cauza C-387/97, Comisia/Grecia punctele 84-92. 1

………………………..

Decizia finală privind aplicarea sancţiunilor prevăzute la articolul 228 revine Curţii de Justiţie, care are competenţă deplină în acest domeniu. Cu toate acestea, Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor, joacă un rol determinant în măsura în care îi revine iniţierea procedurii prevăzute la articolul 228 şi, în cazul în care este necesar, sesizarea Curţii de Justiţie în sensul unei cereri de aplicare a unei sume forfetare şi/sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu cu o valoare determinată.

Comisia, din motive de transparenţă, comunică mai jos criteriile pe care intenţionează să le aplice pentru a indica Curţii valoarea sancţiunilor financiare pe care le consideră adecvate circumstanţelor fiecărui caz. Comisia doreşte să sublinieze faptul că atât alegerea criteriilor, precum şi modul în care sunt aplicate vor fi determinate de necesitatea asigurării unei aplicări eficiente a dreptului comunitar.

5. Aplicarea de la caz la caz a normelor şi a criteriilor generale explicate mai jos şi a evoluţiei jurisprudenţei Curţii de Justiţie în acest domeniu vor permite Comisiei să îşi dezvolte ulterior doctrina, pornind de la prezenta comunicare. Întrucât sancţiunea pecuniară trebuie să fie întotdeauna adaptată circumstanţelor cauzei, Comisia, în exercitarea competenţei sale de apreciere, îşi rezervă posibilitatea să se îndepărteze de la aceste norme şi criterii generale, cu o motivare detaliată, dacă este cazul în situaţii speciale, inclusiv recurgerea la instrumentul sumei forfetare.